Gazul prin Nabucco e cu 40-50% mai ieftin decat prin Southstream

29 Ianuarie 2009

Abonează-te la: RSS, Email

„E cu 40-50% mai ieftin să transporţi gaz prin Nabucco decât prin Southstream”- a declarat in exclusivitate pentru Radio România, Matt Bryza, adjunctul Subsecretarului de Stat American pentru Afaceri Europene si Eurasiatice.

Interviu realizat de Carmen Gavrilă, Radio România

R De multe ori SUA au reproşat Europei că nu investeşte suficient în securitate şi apărare, şi lasă asta în seama SUA. Până acum lcururile nu prea s-au schimbat, dar intenţionează noua administraţie să facă presiuni mai mari în acest sens, asupra europenilor?

M.B. N-aş spune chiar aşa...iată de exemplu colaborarea cu România a fost şi este excelentă, în ce priveşte baza din Constanţa şi în operaţiunea din Afganistan ori Irak. De exemplu, când lucram la Casa Albă chiar în zilele de după 9/11, când abia începeam să ne organizăm răspunsul în Afganistan, România a fost cea care a oferit asistenţă, imediat. Dar, în acelaşi timp, sperăm mereu că aliaţii noştri europeni vor contribui mai mult la apărare, în ce priveşte bugetele. Suntem recunoscători pentru contribuţiile în Irak şi Afganistan şi sperăm că ţările europene vor contribui cu mai mulţi soldaţi în Afgansitan. Chestiunea contribuţiei europene la apărare este una de durată, încă de la înfiinţarea NATO, am sperat ca aliaţii europeni să sprijine mai mult povara economică. Dar, suntem unde suntem, şi până la urmă NATO este alianţa cu cel mai mare succes politic şi militar din istorie.

R. Dar va încerca noua administraţie să facă nişte schimbări pe acest subiect?

M.B. Cred că vor fi nişte schimbări în politica externă americană, dar în privinţa capacităţii Europei de creştere a bugetelor pentru apărare, e vorba de o chestiune veche, de durată, an de an, ţin minte încă din anii 80 când eram la începutul carierei mele diplomatice. Nu cred că va fi nici o schimbare dar sper într-o colaborare mai profundă între SUA şi aliaţi în NATO, mai ales în Afganistan.

R: Pentru România , Marea Neagră este o prioritate şi sunt voci aici care cred că o administraţie democrată la Casa Albă va fi şi mai implicată, decât republicanii, în zonă.

M.B. Este o opinie surprinzătoare. Eu sunt diplomat de carieră şi am lucrat sub varii administraţii şi nu cred că este o concluzie valabilă. Sunt unii strategi specializaţi în bazinul Mării Negre, ca Ronald Asmus de la [German] Marshall Fund, care au fost foarte utili în a determina Washington-ul să gândească mai strategic la Marea Neagră. Ronald Asmus a format un grup de studiu, din care am făcut parte, alături de reprezentanţi ai ţărilor vecine cu Marea Neagră, care a dezvoltat un concept strategic, iar acest concept a fost preluat pentru o strategie la Marea Neagră a Departamentului de Stat, în ultima administraţie.

R: În ce constă această strategie?

M.B. Sunt sigur că noua administraţie americană va continua această strategie, pentru că nu contează ce partid politic e la putere, iar ea coincide cu a României. Avem 3 seturi de interese generale în Marea Neagră: securitate militară, interese economice şi energetice, şi reforma internă aflată la diverse grade în ţările din jur. Am vrea să urmărim aceste interese împreună cu Rusia. Ideea e ca Marea Neagră să devină parte a geografiei europene, care aduce împreună toate ţările inclusiv Rusia....

R: Adică nu doar un „lac rusesc”...

M.B. Corect, nu un „lac rusesc”! Rusia e o parte. Depinde de Rusia să aleagă cât de mult colaborează. Sunt unele elemente pe care le-a încercat în Marea neagră, care nu au fost pe placul Rusiei, de vreme ce Rusiei nu-i place integritatea teritorială a Georgiei sau reformele democratice. Nouă nu ne pasă dacă Rusiei obiectează la angajamentul nostru cu Georgia de a progresa în reformele economice şi politice şi de restaurare a integrităţii sale teritoriale. Dar asta nu înseamnă că nu putem lucra cu Rusia în alte părţi şi alte chestiuni în Marea Neagră.

R: Atunci vă veţi orienta mai mult spre Turcia, celălalt jucător puternic în Marea Neagră?

M.B. Nu ced că asta înseamnă să ne orientăm mai mult spre Turcia, deja suntem în colaborare cu Turcia, un aliat NATO, care este în centrul a foarte multe acţiuni ale noastre în această parte a lumii. Eu de exemplu lucrez în chestiunea conductelor din Marea Caspică, deja de 10 ani, şi când SUA a devenit interesată de aceste proiecte, la început a fost în mare parte datorită Turciei, care a vrut să joace un rol constructiv în Caucazul de Sud, conducta Baku-Tbilisi-Ceyhan, conducta de gaz din Caucazul de Sud. Turcia va rămâne unul dintre cei mai mari aliaţi ai noştri, oriunde în lume.

R: Pentru că tot am menţionat conductele şi Turcia...Pentru România proiectul Nabucco este foarte important iar declaraţiile recente ale secretaruluid e stat Hilary Clinton despre Nabucco, i-au făcut pe oficialii români să spună că sprijinul american e esenţial.

M.B. Cred că privirile sunt îndreptare spre capitala greşită...dacă se gândesc că Washingtonul va face ca prin miracol Nabucco să ia fiinţă. Nabucco e un proiect european, o prioritate a UE, există un coordonator al UE pentru ca proiectul să se facă. SUA poate ajuta în secundar, de exemplu prin sprijin diplomatic puternic, prin convingere în discuţii cu lideri europeni, cu Rusia şi cu ţările producătoare de gaz. Putem explica de ce Nabucco este cea mai logică variantă dintre toate celelalte, pentru a transporta volum mare de gaz, din rezerve noi din regiunea Caspică spre inima Europei. E cu 40-50% mai ieftin să transporţi gaz prin Nabucco decât prin Southstream. SUA mai poate ajuta ţările şi companiile implicate în Nabucco să negocieze cadrele legale şi comerciale. Dar la urma urmei, depinde numai de UE să facă proiectul funcţional, şi depinde de liderii eurpeni să spună: „ asta e prioritatea noastră!” şi să se concentreze pe ea. Retorica sună bine, dar acţiunea e deseori slabă.

R: Avem ştiri în presă că la summitul pentru Nabucco de la Budapesta, premierul ungar, Ferenc Gyurcsany, a cerut UE sa asigure credite si fonduri proprii de 200-300 milioane de euro pentru Nabucco, dar a fost refuzat. În plus, sunt specialişti care susţin că volumul de gaz transportat prin Nabucco, nu va fi suficient doar din Azerbaijan, şi nu va justifica investiţia. Turcia propune includerea Iranului ca sursă, dar sunt probleme politice.

M.B. Nu am auzit ca UE să fi refuzat să acorde bani Nabucco. Am reprezentat guvernul american la conferinţă şi nu cred că e posibil ca premierul ungar să fi fost refuzat. Cred că ştirile din presă nu sunt corecte. Ce s-a întâmplat la Budapesta a fost că liderii europeni au convenit că Nabucco este eficient economic, există gaz suficient pentru el, dar sunt percepute riscuri, adică liderii se întreabă cât de repede poate veni gazul din Azerbaijan. Investitorii ezită să avanseze din cauza asta. Aşa că e timpul ca UE să intervină şi să reducă riscurile prin acordarea unor fonduri şi prin participarea băncilor de investiţii, de vreme ce capitalul privat e acum ezitant. Aceasta a fost doar propunerea iniţială, deci nu avea cum să fie deja respinsă, înainte să fie finalizată. Vestea bună e că UE începe să se gândească la Nabucco strategic, şi trebuie să decidă dacă va proceda ca în trecut cu alte proiecte considerate strategice ştiinţifice sau tehnologice, ca sateliţii sau construirea de avioane. E o dezbatere care abia începe. În ce priveşte Azerbaijanul, să ştiţi că e destul gaz penru Nabucco.

R: Dar sunt voci care spun că Azerbaijanul nu are tehnologia necesară de exploatare, pentru volum mare...

M.B. Nu e adevărat! Azerbaijanul are şi specialişti, şi geologi şi tehnologie, a investit masiv în dezvoltare. Problema e doar cât de repede poate fi gazul exploatat, scos din pământ, cât să fie respectat programul stabilit de investitori. problema nu e de capacitate tehnică ci de politică economică. În primul rând e vorba dacă Turcia şi ţările de tranzit pot dezvolta un cadru legal şi comercial, sau set de acorduri, care să definească clar cât îi va costa transportul gazului de la o ţară la alta. Aici poate ajuta SUA, în negocierea cestor acorduri. Totuşi, nu doar Azerbaijanul va da gaz pentru Nabucco. E nevoei de gaz şi din alte ţări ca Turkmenistanul, poate chiar Kazahstan şi Irak. Dar pentru Iran, nu e nici un prospect să fie parte din nabucco. Chiar dacă ignorăm politica americană faţă de Iran sau rezoluţiile ONU, pur şi simplu Iranul nu are destul gaz disponibil. Poate va avea în câteva zeci de ani, dar acum Iranul nu are destul gaz nici pentru nevoile proprii, nici pentru transporturile spre Turcia conform contactelor sale.

R. Totuşi, Iranul descoperă, aproape în fiecare an, noi zăcăminte .... Iranienii spun că au o conductă care îi leagă deja de Turcia şi care ar putea fi folosită pentru Nabucco.

M.B. Da, iranienii au visele lor şi muncesc pentru ele, dar asta nu schimbă realitatea care e că nu pot asigura destul gaz pentru capitala Teheran, iarna. Uitaţi-vă şi la Rusia, care a avut un vis de a dezvolta câmpurile Schtokman din Marea Bering şi din peninsula Yamal, zăcăminte mari despre care Rusia spunea că vor alimenta Europa, dar aceste proiecte au ani de întârziere. În afacerile cu gaze, visele sunt una şi aducerea gazului pe piaţă, la timp, e alta.

R: Cu cât se vorbeşte mai mult de Nabucco, cu atât creşte presiunea Moscovei asupra Azerbaijanului. Ruşii spun că acum Azerbaijanul nu le dă cantitatea prevăzută în contractele de livrare.

M.B. Rusia e remarcabilă în dezinformaea pe care o face. Aud mereu această poveste, dar pur şi simplu nu e adevărat. Azerbaijanul nu are absolut nici un angajament să vândă gaz Rusiei. Dar, oficialii ruşi, fie politici fie de la Gazprom, într-un mod uneori mai puţin adevărat, sugerează că ori au cumpărat ori vor să cumpere tot gazul azer. Nu vor obţine acest gaz, pentru că liderii azeri sunt foarte inteligenţi din punct de vedere strategic şi acum 2 ani au luat o decizie, pe vremea când încă mai cumpărau gaz rusesc. Azerbaijanul nu a trimis şi nici azi nu trimite gaz spre Rusia. Liderul azer Ilham Aliyev, a ieşit public acum 2 ani pe 23 decembrie şi a spus „Nu voi mai fi şantajat de Gazprom! Vom lua alte măsuri”. Cred că pe viitor, Azerbaijanul va vinde ceva gaz Rusiei, e logic pentru Baku, să aibă relaţii economice solide, bune cu Rusia şi cu vecinii din Vest, Georgia, Turcia şi mai departe. E clar că decizia strategică a Azerbaijanului e să se folosească de rezervele sale că să întărească relaţia cu comunitatea euro-atlantică.

R: Din Caucaz şi Asia Centrală vin veşti relativ ignorate de presă şi opinia publică. Mă refer la afirmarea crescută a islamului militant, extremist care ia locul islamului tradiţional moderat sunit şi sufi. Asta tocmai în zone cu gaze şi petrol de care economic avem nevoie.

M.B. Aproape niciodată nu sunt întrebat despre asta, mă bucur. Este o problemă fundamentală, fără răspuns implu. Trebuie să combatem, să blocăm recruţii extremişti, pe cei care caută să politizeze islamul şi să-l folosească nu doar pentru violenţă, pentru că nu doar asta e problema. Extremismul otrăveşte relaţiile politice şi distorsioneaz dezvoltarea societăţilor. Eu am lucrat ani de zile la o strategie de combatere e recruţilor străini care vin cu propria versiune a islamului.

R: În Caucaz şi Asia Centrală ei vin din afară cu islamul fundamentalist din şcolile wahabite şi salafite, iar în zonă, tradiţional e un islam moderat suni sau sufi.

M.B. Exact. Singura metodă de a combate aceste influenţe străine este să promovăm cultura locală, să-i ajutăm pe musulmanii din fostele republici sovietice să îşi recâştige tradiţiile, suprimate în era sovietică. Oamenii din Uzbekistan şi alte ţări din zonă, ştiu că sunt cumva musulmani, dar nu li s-a permis să ştie ce înseamnă asta, iar acum, poate veni cineva din afară să le predice ceva ce sună bine şi îi câştigă. Aşa că trebuie să îi ajutăm să îşi înţeleagă rădăcinile, tradiţiile, care îmbină splendid, ca şi în alte locuri din lume, un islam moderat cu ştiinţa, aşa numitul „spirit al Buharei”de acum o mie de ani. Noi americanii suntem limitaţi în demersul nostru, nu suntem majoritar musulmani iar îna cest moment nu ne bucurăm de prea mare încredere în lumea islamică, dar putem fi partenerii musulmanlor moderaţi. De altfel, cea mai importantă dispută ideologică a zilelor noastre este în interiorul islamului, competiţia extremiştilor cu moderaţii pentru sufletul, spiritul islamului.